blogul meu

clasic

2010-04-10T00:34:00.000+03:00

constanta, martie 2010

lisabona. decembrie.

2010-01-11T16:25:00.002+02:00

unu

2009-10-30T11:54:00.000+02:00

grimsel pass, elvetia. iulie 2009

simplu. de septembrie. dor

2009-10-30T11:14:00.002+02:00

dobrogea, septembrie 2009

apus dobrogean. la adamclisi

2009-10-09T22:53:00.000+03:00

noapte medievala. enisala.

2009-10-09T21:14:00.003+03:00

vara asta.... mont blanc

2009-09-11T17:37:00.008+03:00

7 ani de transcarpatic, anul 2 pentru mine

2009-08-05T21:22:00.012+03:00

o poveste spusa pe 15 august ora 19.30 pe tvr2 si duminica 30 august la ora 17.00 pe tvr international.

trecerea unui an sedimenteaza multe. prietenii, sentimente, caractere. ce-am invatat anul acesta? cat de fragili suntem. cum te poti schimba atunci cand intri in competitie cu un adversar care nu se da in laturi de la nimic. am invatat care e diferenta dintre placere si orgoliu. am inceput sa cred in ingeri pazitori.am inceput sa iubesc nebuniile pur barbatesti si sa nu-i cred dimineata cand spun ca totul e doar o joaca si ca nu-si ambaleaza motoarele decat pentru "placerea de a se da pana la capat in competitie." serios? si-atunci ce-i cu inghesuiala teribila atunci cand seara tarziu sunt afisate listele cu timpii facuti in speciale? ce-i cu toate calculele facute mintal, uneori cu o privire in ochi ce incearca sa minta relaxarea ? pentru ca pana la urma mai presus de tot e vorba de competitie.o competitie imbinata cu o serie intreaga de sentimente, bune si rele.e vorba de barbatia stirbita putin cate putin de fiecare data cand in oglinda retrovizoare apare silueta urmaritorului. e o mixtura de trairi pe care acesti oameni langa care am respirat timp de saptamana m-au facut sa o simt.am scris acest post pentru mine. pentru a-mi reaminti cat e de frumos sa nu ratezi nimic in viata.

transcarpatic rallyraid 2009

2009-07-25T00:27:00.007+03:00

duminica incepe a doua aventura a mea in ceea ce se numeste raliul transcarpatica. duminica voi ajunge la satu-mare. nu voi fi singura ci insotita ca si anul trecut de iulian, ochiul caruia ii datorez imaginile cu care ma voi juca eu dupa sosirea la domiciliu. peste inca o saptamana vom fi ajuns la mangalia dupa mai bine de 2800 de km petrecuti pe drumurile patriei; obositi probabil, dar mandri ca am fost si noi pe acolo si am facut-o si de data asta. si poate alaturi de alti noi prieteni. cat despre ce o sa rezulte din toata "alergatura" asta..... pe 15 august ora 19.30, tvr2

cateva amintiri de anul trecut...

enisala moto adventure 2009

2009-06-11T00:11:00.009+03:00

filmul povestii, miercuri 17 iunie 2009, ora 21.30, tvr2 si in reluare sambata 20 iunie ora 11.30

dobrogea, mai 2009

daca doriti sa revedeti:) zimbrii din vama buzaului

2009-06-05T14:23:00.003+03:00

la cererea telespectatorilor:), filmul povestii zimbrilor din vama buzaului va fi reluat miercuri 10 iunie 2009, ora 21.30, pe tvr 2 .

nessebar

2009-05-26T13:50:00.014+03:00

nessebar, mai 2009

in tara lapusului

2009-05-07T23:42:00.010+03:00

filmul povestii
miercuri 13 mai, ora 21.30, tvr2

mai multe aici

pe drumuri de munte

2009-04-27T22:28:00.004+03:00

comuna marisel, judetul cluj, apuseni

sat dealu negru, judetul cluj, apuseni

o "umbra" de om

2009-04-21T16:19:00.000+03:00

aprilie 2009, tara lapusului, romania

oameni,locuri si fapte

2009-04-17T15:59:00.010+03:00

tinutul lapusului, judetul maramures
aprilie 2009

night in barcelona

2009-03-05T23:17:00.024+02:00

obloanele barcelonei

2009-02-11T20:39:00.002+02:00

don perro, barcelona

gradinile veronei

2009-02-11T20:05:00.001+02:00

valea zimbrilor

2009-01-26T22:49:00.022+02:00

filmul povestii, sambata 21 februarie ora 11.30 pe tvr2
vama buzaului,judetul brasov, ianuarie 2009
http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2009-03-02-11-28.flv&name=LUMEA DE APROAPE

streets of barcelona

2009-01-05T20:19:00.010+02:00

barcelona, decembrie 2008

2008-11-13T22:25:00.007+02:00

vulcanii noroiosi, octombrie 2008
mai multe aici

2008-10-23T19:18:00.004+03:00

paltinis,octombrie 2008

transcarpatic rallyraid 2008

2008-10-09T00:53:00.010+03:00

2500 de km ce trebuiau parcursi dintr-o lune pana intr-o sambata.floare la ureche pentru unii. dar nu in conditiile impuse de un rallyraid. am colindat mult in ultimii ani, dar niciodata n-am strabatut tara de la un capat la altul intr-o singura saptamana. satu mare-mangalia, sau cum bine a zis bunul prieten puiu de la oradea, romania pe diagonala. norocul meu a fost ca am inteles repede despre ce e vorba.dar la fel de repede m-a cuprins si panica, pur profesionala, bineinteles. niste nebuni frumosi aveau sa fuga cateodata si cate 500 de km pe zi cu viteze impresionante in etape speciale, pe drumuri forestiere sau de ses, dupa caz. si noi cum aveam sa-i prindem si sa-i filmam? ne-am straduit sa fim mereu cu un pas inaintea lor, iar la montaj imaginile aratau ca am facut tot ce era omeneste posibil, si nu a fost de prisos. in rallyraid cuvantul de ordine ar trebui sa fie echilibrul. sa stii sa-ti dozezi resursele,fizice si psihice, sa-ti evaluezi de fiecare data cu cap daunele, pentru a ajunge cu bine la finish. normal ca lucrurile nu stau ca in planuri si situatiile neprevazute au aparut. nu multe, si nu extrem de grave, dar suficiente cat sa pigmenteze filmuletzul ce-mi doream cu indarjire sa iasa gratie acestei experiente. satu mare-alba iulia-brasov-slobozia-tulcea-mangalia. sute de km pe zi. am simtit cu adevarat intelesul zicalei "a te muta ca tiganul cu cortul". am stat la panda prin papusoi, vii neculese inca, la colt de padure sau prin ciulinii baraganului pentru a-i prinde pe baieti in goana lor nebuna ce-i face sa iubeasca acest rally raid, sau, dupa cum frumos le place sa-l numeasca, regele sporturilor cu motor. filmul raliului, sambata 11 octombrie ora 11.30 pe tvr 2. un filmuletz facut de o gagica despre un sport pur barbatesc.enjoy!

septembrie 2008
mai multe aici

de prin calatorii

2008-09-28T17:50:00.012+03:00

spre fagaras

sighisoara

in secuime

sighisoara

la balta la giurgiu

dunarea la calafat

rasnov

mai multe aici

italian boys

2008-08-20T14:53:00.000+03:00

verona, iunie 2008

culori in burano

2008-08-14T17:17:00.003+03:00

gcc

2008-08-14T16:57:00.001+03:00

laguna italiana 2

2008-07-22T13:11:00.021+03:00

mai multe aici

venetia, 2008

venetia - laguna italiana

2008-07-02T23:00:00.017+03:00

iunie 2008

o periferie de vis

2008-04-07T18:13:00.009+03:00

hochst, langa frankfurt

din trecut, cu drag

2008-03-12T11:25:00.009+02:00

sufla vant de rememorari prin blogosfera. asta nu-i rau. anda mi-a trezit amintiri si m-a obligat sa ma scutur de comoditatea venita dintr-o oarecare stare de bine. anda povestea despre un 1 mai in care, urcate intr-o dacie verde am pornit spre mare. nimic deosebit pentru varsta si perioada pe care o traversam atunci. nimic deosebit pentru cei din afara. pentru ea insemna realizarea unei dorinte ce mocnea de multa vreme, pentru mine continuarea unei lungi perioade in care ma trambalam de colo pana dincolo pentru a-mi umple zilele si golul specific tinerei ce nu se simte implinita. din afara eram invidiata pentru "cat de mult ma distram". orice incercare zadarnica de a incerca sa explic adevarata stare de spirit era inutila. si cine sa te creada ....cand in fiecare weekend dantuiam pe butoaie in vama si stateam treaza pana dimineata si beam singura bere care-mi era omeneste posibil s-o inghit si pe care, cu vremea am inceput s-o amestec atat de mult cu suc incat peste ani a disparut de tot.
revenind la ce scria anda i-am raspuns:
"in dimineata acelei zile, in drum spre vama am primit un telefon. telefon de control.
"buna, ce faci? "
" eu, bine, mai am putin si ajung in vama"
" in vama? stiam eu ca esti o pustoaica... visatoare...tu iti permiti nebunii de genul asta" spunea el inghitind in sec de parca toti muntii si toate marile ar fi stat intre noi. in realitate intre noi nu statea decat lasitatea lui.sau comoditatea in dragoste. mi-e totuna.acum.
am inchis telefonul si am fost fericita ca l-am sfidat. ca nu am stat linistita acasa sa astept semnul acela care ma trezea de obicei pentru a ma mai tine in viata pana la urmatorul semn, ce avea sa vina peste o luna, doua... cand mai avea nevoie sa stie ca tot a lui am ramas.
acum, da, vama nu mai e aceeasi. oamenii nici atat. personajele s-au schimbat. eu mi-am cumparat rochia de mireasa iar de trecut imi mai aduc aminte din cand in cand si plina de relaxare.si tu imi vei fi domnisoara de onoare.nu-i rau. da ce gustoase erau napolitanele alea:)"

povestea asta mi-a adus in minte si de o alta chestiune. cea a scheletilor pe care ii tinem inchisi in dulap.eu una am avut "sadismul" de a-i imparti mereu cu cei din jur.si acum dulapul e gol.pentru mine a fost mai bine asa. e felul meu de a trai. secretele m-ar omori. si dupa 3 ani in care munca dar si dorinta m-au purtat in aproape toate colturile acestei tari m-am potolit. nu mai vreau sa plec weekendurile de acasa iar deplasarile imi starnesc mai mult tristete. as spune ca e primul pas spre comoditate si imbatranire. dar cu siguranta ca e linistea pe care mi-o doream inca de cand eram o pustoaica visatoare.

ps: acel 1 mai albastru

mainhattan

2008-03-06T14:09:00.010+02:00

frankfurt, februarie 2008

secretul din cutia cu bomboane

2008-02-22T14:15:00.004+02:00

se intampla in februarie. bibicu si bibica sunt personajele ( ce-i drept imprumutate de la prietenul radu. ea, bibica, albinutza casei. cu ceva apucaturi de trantorita pe alocuri dar, si cand o apuca... saracu bibicu, trantorul casei, cu greu reusea sa gaseasca cate o scuza ca sa nu o ajute in ale gospodariei treburi.ba ca-l doare spatele, ba ca-l doare burta, ba ca-i obosit dupa istovitoarea zi de munca.... dar bibica nu si nu. nu se lasa convinsa nici cum si-l silea pe micul bibic sa puna osu la treaba si sa mai bata un cui in casa.
aceasta fiind o paranteza, reiau.
se intampla intr-o februarie.ea, bibica, de mica visa la ziua indragostitilor pe care, mare fiind, o va serba alaturi de unicul ei bibic pe care soarta i-l va scoate in cale. copila bibica isi amintea acum, la maturitate fiind, cum se plimba pe aleile cismigiului suspinand la trecerea vreunui cuplu de indragostiti si jurandu-si ca va face totul ca sa ajunga si ea asa. iubita si indragostita pana la cer. culegea frunze uscate si scria pe spatele lor. "te iubesc bibicule. stiu ca intr-o zi te voi gasi. 14 februarie 1996". si anii au trecut. bibica a cunoscut multi bibici, dar de putine ori o prindea acea zi alaturi de vreunul.dar era sigura ca intr-o zi visul de a avea un bibic care sa nu-i mai scape printre degete ii inflorea in minte. si ziua a venit.
bibica s-a maritat. urma inevitabil si primul 14 februarie pe care sigur il va prinde langa bibicul etern.
14 februarie. prezent. bibica dupa o zi semiplictisitoare la servici se duce la cumparaturi.se gandea sa-i prepare bibicului ceva special. nu tu cina romantica, nu i-ar sta in fire, dar macar ce nu gateste ea in serie... asa ... sa se vada ca e cu o ocazie speciala. ii lua bibicului sarmale, piftie, bere buna si de import. si ajunse bibica acasa. cara 500 de sacose si lasa asa in masina o punga... ca sa o ia macar pe aia bibicu cand o veni si el "istovit" de la munca. si veni si el, bibicul. vazu masa pusa si intreba .... "oooooooo vreo ocazie speciala?" bibica inlemni. cum, bibicu nu stie? doar i-a sugerat asa printre randuri dimineata ca e ziua aceea, speciala... pe care o viseaza de cand era mica... si el a uitat? si-n ora aia nenorocita care a petrecut-o de la servici pana acasa mai mult ca sigur auzise la radio de o mie de ori despre ziua asta. nu. bibica nu putea sa conceapa asa ceva. ba mai mult. el intarziase. si-n tot acest timp bibica era convinsa ca el zaboveste pe unde in cautarea cadoului perfect care sa o faca sa mearga pana in al noualea cer.nu. bibicul, cu zambetul pe buze, ii intinse cutia cu gogosi pe care bibica i-o pusese cu grija pe masa ca desert. uite.... zise bibicul... ti-am luat si eu ceva. bibica scotea aburi pe nas si-si jura atunci sa stearga acea zi din calendar si sa nu mai astepte niciodata nimic de la bibicul etern. bibicu, usor jenat, se duse sa ia plasa ramasa in masina. bibica isi dadu seama ca e doar o strategia a lui de a drege busuiocul. si-l lasa. bibicul veni cu o cutie cu bomboane si cu satisfactia ca a reparat greseala. bibica zambi si-l ierta si de data asta. si-n momentele acelea se gandea la toti barbatii in paltoane lungi si cu diplomat ce stateau la coada alaturi de ea la cumparaturi. barbati cu bomboane si ursuleti in mana. dar o prietena a bibicii o lamuri: "aia, draga bibica, ori au amante ori inca n-au obtinut ce-au vrut". nu stiu daca a inteles ceva bibica de aici. ca nu-i amanta si ca bibicu, din pacate... a obtinut ce-a vrut.si inca o data il ierta pe bibicu si-si incepu visarea pt acel 14 februarie ce va veni la anu.

gara. e clar?!

2008-02-18T18:56:00.003+02:00

wiesbaden(daca nu era clar:)) februarie 2008

cina pe ... main

2008-02-14T00:16:00.004+02:00

frankfurt, februarie 2008

science fiction

2008-02-13T00:10:00.000+02:00

exista durere si dincolo de fericire. durerea nu dispare. e acolo. mocneste mereu. cand suntem fericiti ia foc si credem ca tot ce a durut odata s-a dus cu flacarile.nu avem voie sa plangem pentru ca lacrimile ar fi fatale focului.si durerea ar putea mocni din nou. nu ne-a spus nimeni niciodata ca si lacrimile de fericire pot stinge focul. si durerea reapare. balanta din mine n-a stiut niciodata sa-si pastreze echilibrul.n-a invatat sa pastreze focul aprins. sa arda durerea.imi place s-o zgandar.s-o aprind, s-o sting cu lacrimi, s-o suflu sa arda mai tare, s-o sting apoi la loc. si mai e ceva ce nu mi-a spus nimeni niciodata. ca tot jucandu-ma cu focul o sa ajung culmea... nu sa ma ard... ci sa obosesc.iar oboseala dauneaza fericirii, la fel si lacrima.

tizing.de la romanescul a atztza.

2008-02-02T21:46:00.000+02:00

live from frankfurt. carnaval la hattersheim.

despre panici, frici si alte temeri

2008-01-24T12:22:00.000+02:00

pe masura ce evenimentul se apropie incepe sa ti se faca frica.clar nu-ti raman decat putine solutii. fie iti bagi bine mintile in cap si nu te aventurezi, fie strangi din dinti si mergi mai departe. sau...nevoit fiind, te rogi tuturor sfintilor, strangi (de data aceasta nu din dinti)si , la fel...mergi mai departe.
mai exista individul inconstient.lui nu-i pasa cum si in ce se baga.insa la polul opus asteapta insul ce sufera de sindromul drobului de sare. el este convins ca oricum si orice s-ar intampla rau in lumea asta, el este primul vizat. mai sunt cei care braveaza " fugi mai de aici... e o nimica toata... ce n-ai curaj?", scepticii "nu stiu zau, sper sa nu se intample de data asta", analistii " probabilitatea ca ceva imprevizibil sa se intample este in astfel de cazuri de x%", credinciosii " dumnezeu e acolo sus si vegheaza sa nu se intample nimic rau" si lista mai sufera unele adaugiri. si ca toate acestea sa aiba un sens... mai sunt doua zile pana cand voi vedea pamantul de sus.si daca nu mi-ar fi fost frica... jur ca nici nu as fi pomenit despre asta:)da sunt curajoasa. stang din dinti si merg mai departe. nu are cum sa mi se intample tocmai mie ...e o nimica toata...nu are cum sa se intample ceva rau de data asta, probabilitatea aceasta este minima si doar cineva acolo sus ma iubeste. aleluiaaaaaa!!!

la tzara...

2008-01-22T16:54:00.000+02:00

bechet, sucidava, august 2007

hop-ho, hop-ho!!!

2008-01-22T12:04:00.000+02:00

"dragostea mea pentru cai a inceput inca de dinainte sa ma nasc... bunicul meu era taximetrist cu birja in ploiesti... mai tarziu, cand toate acestea au disparut am inceput sa caut caii... mergem la centrele de echitatie... pana in 1977 cand am ajuns la buftea la un antrenament al cascadorilor... tin mintea se filmau secvente pentru Pintea...Viteazul... a fost dragoste la prima vedere." Adi Pavlovski este primul personaj pe care l-am cunoscut in 2008. asa imi place sa-mi numesc subiectii,"personaje". si cred ca am mare dreptate cand ii numesc asa pentru ca majoritatea dintre ei, subiectii, au de obicei mult mai multe de povestit decat orice personaj de fictiune.

Adi e cascador.Primul cascador pe care l-am cunoscut eu. a jucat in peste 200 de filme in care si-a rupt osciaorele pentru a realiza scene pe care noi le consideram firesti.adevarul e ca oamenii astia sunt niste artisti in adevaratul sens al cuvantului. cum se tavalesc ei pe scari, cum se pravalesc de la peste 30 de metri, cum cad ei din galopul calului... si culmea pentru toate acestea ai nevoie de foarte mult creier.sa fii sportiv e un avantaj, dar nu e totul. imi povestea despre filmele care solicitau foarte multe scene de lupta cu cai... ma gandeam ca nu e exagerat sa-l compar pe adi cu ceea ce in dans se cheama a fi coregraf. pentru ca asta face. cascadorul este cel care construieste lupta, este cel care stie cum se manuie spada sau sabia, este cel care stie cum sa mimeze caderea unui om ranit de pe cal. imi place sa cunosc oameni in fata carora sa ma inclin si sa spun " eu n-as fi in stare sa fac niciodata ce faci tu" . ma fac sa-mi doresc sa aflu mult mai multe si sa-mi daram o gramada de mituri. in februarie voi merge cu el la suceava sa filmam o reconstituire a atacului cetatii suceava. 100 de cascadori, tunuri care cad, lupte cu cai. deja imi fierbe sangele in mine si abia astept sa montez materialul.sunt deja 3 ani de cand cunosc astfel de oameni si desi imi zic mereu ca drumurile au inceput sa ma oboseasca intalnesc "personaje" care ma intriga si nu ma lasa sa stau acasa.

Rosu (omul de incredere al lui Adi) si caii sai care-l asculta cu sfintenie
mai multe despre adi pavlovski si secretele cascadorilor pe 13 februarie la 9 seara pe tvr2.

va multumim pentru atentie:)

ganduri de joi seara sau "avidul te ridica. avidul te coboara"

2008-01-10T22:56:00.000+02:00

ma aflu la doar cateva ore distanta de a finaliza al treilea material pe care mi-l montez singura. intreaga nu mai sunt. asta-i clar.dar am trecut la next level.am mai ucis un om din ceea ce insemna o echipa completa de televiziune.mi-am ucis editorul de imagine. sau poate l-am salvat.l-am crutat de smiorcaielile mele de a cauta cu incapatanare cadrul ala "misto" care sunt eu sigura ca e pe aici pe undeva prin astea 5 casete.oricum. mai mult decat stiu acum nu mai am de gand sa invat. ca de... lipsuri am si eu. si am nevoie de cineva mai priceput ca mine care sa-mi corecteze operele.pot spune doar ca fac viata mult mai usoara celor care lucreaza cu mine.:)
oricum... tot rascolind eu azi in cautarea cadrului perfect care sa se pupe pe accentul ala deja obsedant de muzica,m-au traznit niste chestii.
- daca intr-o zi s-ar inventa un virus... ba mai rau... daca cineva l-ar folosi... deci reluam... daca intr-o zi cineva ar lansa in retea un virus care sa stearga intreaga blogosfera de pe fata pamantului?v-ati facut o copie?
- ma apasa o chestie. imi doresc enorm sa ajung intr-o zi sa citesc blogul unui instalator sau al unui sudor pe santier.zau asa... e frustrant. fac ce fac si numai de oameni "de media" dau.(ceea ce mi-a si permis sa scriu inceputul acestui post) chiar suntem singurii oameni de pe pamant care avem timp de asa ceva? ca zau incep sa ma simt prost.
- acu doua zile m-a rapus plictiseala. plictiseala a invins comoditatea. ce-i drept masina nu avea itp( deci era tintuita la domiciliu), aveam posibilitatea de a lua taxiul( prea plictisita insa pt a asculta povestile soferului, si fereasca sfantu' drumu pana acasa era lung), pe scurt... am luat metroul. si doamne maiculita domnului ca eu asa specimene cum am vazut acolo...mai rar. un tip mic si cocosat. ce-i drept trendy ca musteau firmele pe el din cap pana-n picioare.juma de fata acoperita cu parul pana dupa ochi, juma acoperita cu parul pana la buza. peste toate acestea frumos asortata o caciula.... cum altfel decat... de firma. da avea o apasare tanarul acesta.mic si garbov cum era, mergea langa o capra blonda oxigenata pana la portocaliu si zicea: ce dracu se uita fraierii astia de aici asa la mine? adica patzachinul asta tocmai ma facuse fraiera? ce-i drept ma uitam la el. nu cu ostentatie. da ma uitam. era si greu sa n-o faci. ii cautai ochii, nasul, gura.erai curios daca e pamantean. si zau ca-n momentele alea asa as fi vrut sa fiu injurata, facuta "femeie", dar sa ma aflu la volan.

fotografiile anului 2007 la reuters

2008-01-09T17:20:00.000+02:00

mai multe:reuters.com/news/pictures/slideshow?collectionId=1067&galleryName=Showcases#a=1

si super analiza celor de la dordeduca
dordeduca.ro/stiri/crema_pozelor_din_2007/5288/

eu recomand "Lumea, astazi" aparuta la RAO. o super sinteza in fotografii din 2000 pana astazi

zi de lucru

2008-01-08T12:02:00.000+02:00

azi m-am enervat la servici. m-am enervat atat de tare ca nici nu aveam pe cine sa ma enervez. pentru ca de asta m-am enervat. eram singura cuc. singuraaaaaaaaaaaaaa. ok, am zis intotdeauna ca imi place sa merg la munca asa... ca sa ma distrez. dar macar sa am cu cine. tresaream la auzul liftului. ca atunci cand eram mica. stateam cu o ureche ciulita la usa si cu alta gata sa scot vhs-ul interzis din video.stiam inca de pe la etajul 4 daca liftul se va opri sau nu la 6. daca pasii de pe culoar se vor opri in dreptul apartamentului.puneam siguranta. imi mai lasa un ragaz ca sa asez lucrurile ca si cand as fi invatat. mai tarziu mi-am dat seama ca ar fi putut sa ma prinda oricand. televizorul se incinge. ptiuuu de ce dracu mi-a traznit asta prin minte.mi-e mila de copilul meu.
oricum. revenim in prezent. ascult si acum liftul. a dracului treaba. nici un pas nu se indreapta catre redactia asta. am deschis si televizorul. doar doar o veni vreun coleg isteric care sa aiba treaba si sa ma puna sa-l inchid. hait c-am cobit. a intrat cineva. din 16 suntem 2 acum. si viata e mult mai frumoasa. pacat ca m-am enervat atat inainte incat m-am plictisit. si o sa plec. predau stafeta.

ianuarie in maramures

2008-01-07T15:25:00.000+02:00

1 ianuarie 2008, spre cavnic, judetul maramures

ho ho ho......

2007-12-23T19:41:00.001+02:00

mos craciun, anvelopa si hartia de impachetat

2007-12-22T23:28:00.000+02:00

azi mi-am adus barbatul la disperare.sunt eu cicalitoare, dar azi mi-am dat masura talentului. da nici eu nu mai puteam.m-a scos din minti. apai imi fac eu planuri cum anul asta nici in ruptul capului nu o sa las cumparaturile pe ultima suta, cum o sa petrec linistita la caldura caminului proaspat intemeiat zilele dinaintea craciunului, si el...
" mergem dupa cauciucuri"
" cauciucuri ai innebunit? azi sambata, inainte de craciun? tie iti arde de cauciucuri?"
" da cauciucuri. pentru mine si sefa"
" incredibil" imi zic in sinea mea.
" daca nu vrei sa vii, stai acasa si ma duc si singur"
" da sigur...." si am plecat.
inutil sa va spun ca viitoarele cauciucuri aveau nevoie si de jenti.jenti de tabla.dupa 3 magazine inchise si doua reprezentante unde nu era decat o bucata pe stoc in sfarsit le gasim.nu mai ramaneau decat cauciucurile.

carrefour.zona de razboi.cateva ore inaintea dezastrului.si noi eram acolo. dupa cauciucuri.
lumea pandeste pe la colturi. pandim si noi. razboiul se duce acum la nivel psihologic. oare voi fi eu acela care va reusi? oare voi fi suficient de puternic ca sa lupt? oare acel carut va fi al meu?

intram. apocalipsa.tintim direct la raionul auto. suflam usurati. aici e mai liber.dar sa nu ne lasam pacaliti.
"tine bine de carut doar stii cat ne-am luptat pentru el". si ma prind si mai bine de el. ma uit la oameni de parca in fiecare s-ar fi ascuns un potential hot de carut. nu-l scap din ochi. doar stiu cat am luptat pentru el. ar fi pacat sa-l pierd acum dintr-o slabiciune de moment.

luam cauciucuri. 8. 8 cauciucuri intr-un carut. e imposibil. dar trebuie sa incercam.o a doua lupta in aceeasi zi ar fi prea mult pentru noi. si incap.

la casa. batalia finala.1 ora jumate pana in fata si inca o jumatate acolo. atat de aproape si totusi... 8 cauciucuri si nici un cod de bare.vedeam neputinta din ochii casieritei si-mi descarcam nervii cicalindu-mi barbatu. ca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca ... mi-a zis ca nu mai suporta. l-am crezut. exagerasem si eu. da si el... acum i-a venit cu cauciucurile alea...

ar mai fi ceva. hartia de impachetat. era acolo. langa case. m-am gandit sa iau. casetofonu pentru parinti, cadoul pentru fratele, si inca altele am calculat eu asa in mintea mea ... 4 folii.

le-am platit. ma uit pe bon. 4x8,5=34. ma uit la casierita. "3 sute 40 de mii.. 4 folii de hartie"
"... da doamna... asta e mai scumpa. e lucioasa. nu e ca aia ordinara de 20 de mii"
" e mai lucioasa... nu-mi revin. stau cu-n carut sufocat de 8 cauciucuri langa mine si calculez . 4x85=340... exact cu atat am fi platit mai mult daca luam anvelopele de la magazinul din colt." nu-i minunat? i-am urat craciun fericit casieritei si urarile mele de bine si puneti d...cului pretul la hartia aia de ambalat lucioasa!

sarbatori fericite:)!

ghita exista.si bate la portita

2007-12-21T09:53:00.000+02:00

azi m-a trezit ghita. nu am motan,nu am catel.n-am papagal ci doar un sot. nu-l cheama ghita. am pesti. multi pesti. 2 acvarii. iar pe astia ar fi putut sa-i cheme oricum ca tot nu aveau cum sa ma trezeasca. a fost ghita care bate la portita. numai ca mie imi batea in perete.de vreo 2 luni ce-i drept.ghita cred ca renoveaza.e perseverent. de cand tot lucreaza el asa prin bloc bag de seama ca a facut furori. altfel nu-mi explic de ce azi il striga o fetita... sa vina la portita... ghita... te rog... mai du-te-n .... la fetita... ca te-asteapta la portita.

ps. in asteptarea acelei dimineti in care ma voi trezi pe cai naturale, satula de atata odihna.

de iarna (2)

2007-12-20T13:47:00.000+02:00

rucar-bran

sotul nevasta

2007-12-20T12:07:00.000+02:00

nu. nu voi vb aici de baiatul mamii sau de barbatul... cum ii zice mai nou?..hm ... metrosexual. va fi un prea mult zis "articol" de sezon.e doar un gand care ma strabate de cateva zile. nu stiu ce cadou sa-i cumpar sotului meu de sarbatori. nu stiu in general ce poti cumpara unui barbat fara ca la final sa-i vezi afisat pe fatza zambetul acela de..."e bine si asa puiu, nu aveai de unde sa stii ce-mi doresc".adevarul e ca nici n-ar spune vreodata ce vor... sau macar sa schiteze vreo urma de interes cand il tragi dupa tine in magazine rugandu-te din toti rarunchii sa-ti dea o mana de ajutor si sa se extazieze si el in fatza vreunui lucru. nu... de ce sa fie viata usoara? dupa ce ai recurs deja la perimatele cravate, camasi, bluze, hanorace sau la mai tehnicele placi video, telefoane, tvtunere sau routere ce-ti mai ramane de facut? pe bune zau daca nu mi se pare cumplit de greu. sa ma imbrac intr-o fundita rosie si sa ma daruiesc pe mine? probabil el ar fi fericit da eu tot as ramane cu un gust amar ca din lipsa de imaginatie am apelat la ce aveam la indemana:) sa-i cumpar masina? be serious... asta nu-i cadou, e o afacere din care astepti sa castigi ceva pe urma:) sa-i cumperi rahatisuri? barbatii nu apreciaza lucrurile astea. si zau ca-n clipele astea mi-as dori ca sotul meu sa fie... femeie. sau eu sa fiu barbat si sa ma scot usor cu-o floare si-un ursulet in timp ce nevasta-mea se da de ceasul mortii in incercarea de a-mi darui cadoul perfect.

mica elvetie

2007-12-19T15:44:00.000+02:00

cota 2000

room with a view

2007-12-19T15:32:00.000+02:00

apusului:) romania

barbatii scriu mai misto

2007-12-19T12:02:00.000+02:00

cam asta e parerea mea dupa vreo luna de blogarit. in comparatie cu femeile, barbatii scriu mult mai misto. sunt mult mai exacti, folosesc metaforele cu mult mai mult stil si farmec, is mai coerenti, scriu rar da' bine. urasc barbatii care-si exprima sensibilitatea in scris. nu le sta deloc bine. barbatii ar trebui sa scrie cu mintea , caci la suflet sunt femeile experte destul. femeile nu pot scrie despre "nimic". fac ce fac si tot la sensibilitati ajung. ador stilul barbatilor de a scrie firesc despre ciorba de la pranz servita la cantina, despre ultima placa video pe care jocul preferat merge ca uns sau despre pda-ul care are si functii de gps. la femei ciorba s-ar transforma intr-o cina romantica, jocul ar fi cel al iubirii iar gps-ul ar arata harta inimii lor. deloc simplu, deloc convingator.pentru mine e clar. pentru ca gandesc simplu, barbatii scriu mai misto.

fishing in the sunrise

2007-12-19T11:35:00.000+02:00

in vama

de iarna

2007-12-17T23:40:00.000+02:00

la sirnea

"dor de duca"

2007-12-14T17:25:00.000+02:00

cititi... e "cacator"

2007-12-14T16:31:00.001+02:00

http://ciofri.blogspot.com/2007/12/psrile-i-norocul.html

blogul si modestia

2007-12-14T15:51:00.000+02:00

ma gandesc cateodata ca toata nebunia asta cu blogurile a inceput din dorinta unora de a declara razboi fatis modestiei. e clar. intr-o zi s-a trezit omu' si a spus "de azi nu mai sunt un anonim. imi fac blog, imi pun poza, imi expun viata pe tapet si devin cineva. virtual nu mai sunt un om modest. pot sa ma laud cum vreau si cat vreau cu faptul ca-s un destept, un frumos si-un talentat."
ideea conform careia blogul e ceea ce se numea inainte a fi un jurnal intim nu prea sta in picioare. si asta pentru ca nu prea-ti vine sa scrii chiar orice aici. blogul este creat pentru ceilalti. ceea ce ne face sa ne intoarcem la ideea ca blogurile sunt colacul de salvare in lupta cu modestia. aici creierul se incinge in incercarea de a scoate la iveala cele mai tari ispravi ale noastre, cele mai extraordinare experiente, cele mai marfa instantanee. si n-as zice ca asta e un lucru rau. dar ce te faci cand vezi ca altii is mai talentati ca tine, scriu mai bine ca tine ba chiar au idei atat de bune incat devii frustrat ca tu nu poti fi la fel. atunci te intorci in lumea reala. aici esti un modest caruia nu-i place sa se laude cu cat de frumos, destept sau talentat este.

made in turcia

2007-12-04T16:31:00.001+02:00

istanbul - orasul ce are avantajul de a fi totusi prea frumos, pentru a nu deveni obositor.

obisnuiam sa urasc piata gorjului pentru aglomeratie. dupa grand bazar din istanbul am ajuns sa iubesc piata unde mergeam cu "mamaia" sa iau lapte cand eram mica. ca-mi zice o tanti " ia maica si tu niste patrunjel"... floare la ureche... ii zambesc si poate ma induiosez si cumpar. ce conteaza ca alta data m-ar fi enervat cumplit sa fiu agasata cu asa ceva. dar dupa 5 ore in marele bazar turcesc, unde aproape ca nici nu ma puteam uita la vreun produs fara ca 5 turci zelosi sa ma imbie sa cumpar covoare, camile sau cine stie ce alte chestii "hand made", batrana cu patrunjelu' de acasa a devenit prototipul comerciantului perfect. probabil citindu-mi plictiseala si nervositatea de a nu fi putut cumpara nimic fara sa fiu tocata maruntel la cap de ce chilipir am in fata ochilor si cum nu trebuie sa ratez sansa vietii mele de a cumpara "o asa minune"( titlu generic pentru toate rahatisurile ce se gaseau pe acolo), un turc simpatic ( poate singurul) m-a intrebat cu-n zambet larg pe buze " daca nu doresc ceva de care sigur nu am nevoie" . am zambit si eu si acolo s-a terminat aventura in prea marele si laudatul grand bazar din istanbul.

concluzie: ceea ce eu numesc "negustor agasant "acolo se traduce prin "bun comerciant".

culmea e ca ma chinui de ceva vreme sa mai pot scrie si altceva despre istanbul. dar probabil cea mai enervanta experienta e si singura care merita a fi povestita.

totusi ar mai fi ceva. venind noi dinspre sudul turciei am ratat "o alta sansa a vietii". aceea de a trece bosforul pe podul ce leaga asia de europa. era frustrant sa vedem europa peste drum si sa nu stim cum sa trecem acolo. pana la urma salvarea a venit de la un turc care ne-a inteles partial. ne-a ajutat sa ajungem in europa, dar nu pe pod, ci cu bacul. a fost si asta o experienta. a doua zi am fost totusi la pod. aproape de piciorul european. cel putin cu asta sa ramanem. n-om fi mers noi pe el da macar stand la baza lui am putut exclama ca romanu neaos " mamaaaaaaaa da inalt si lung e".

mai multe aici

de ce fac poze?

2007-12-04T14:49:00.000+02:00

imi place sa cred ca o data cu pofta mea de scris nu a disparut si ceea ce eu numesc "un minim simt estetic". sper ca pozele mele sa se maturizeze o data cu mine si sa devina fotografii.

cum scriu eu

2007-12-04T13:13:00.000+02:00

cateodata pornesc de la un titlu care fie imi suna bine fie mi se pare ca ar avea dramul acela necesar pt a atrage atentia. de cele mai multe ori insa doar cei alesi, cu stea in frunte, pot face ca lucrurile pe care le transmit sa rezoneze si-n alte parti decat propriul suflet. cu toate aceastea ne cam incapatanam cu totii sa scriem. unii o fac la betie.... si le iese de minune. altii o fac cand inima le e abastra. iar daca peste ceva timp iubita sau iubitul (dupa caz) se reintoarce in povestea numita "doi" nu-si mai recunosc propriile cuvinte de pe vremea cand degetele care scriau se imprieteneau cu lacrimile scurse in barba. unii scriu cu usurinta, altii isi cauta cu atentie cuvintele. unii scriu pentru ei, altii scriu pentru a fi cititi. dar cum scriu eu?
pentru mine important e cum se termina povestea. iar daca finalul e fericit imi pierde total pofta de a mai scrie.

mail box

2007-11-29T22:39:00.001+02:00

budapesta

picture in picture

2007-11-29T22:36:00.001+02:00

old advertising

2007-11-29T22:34:00.001+02:00

budapesta

now and then

2007-11-29T22:29:00.000+02:00

budapesta

the wall

2007-11-29T22:28:00.001+02:00

what's the time in budapest?

2007-11-29T21:37:00.001+02:00

la sfantu'

2007-11-29T19:07:00.004+02:00

Ceea ce veti citi se va adresa in primul rand acelora dintre voi care nu au calcat niciodata pe aici. Sau mai exact nu au luat niciodata pasagerul sa ajunga in inima deltei, sau cum ar spune unii, la marginea hartii. Sfantu Gheorghe este locul unde localnicii raman izolati si cateva saptamani cand da inghetul, insa cei ce stapanesc delta sunt oameni prevazatori, asa ca au peste pus la sare sa le ajunga si pt vremurile mai putin generoase. E locul unde se ajunge numai dupa vreo 5 ore de mers cu pasagerul. Si asta doar in zile ale saptamanii bine stiute si la ore fixe. Lasandu-i la o parte binenteles pe norocosii care pot parcurge cei aproximativ 70 km coborand pe Dunare de la Tulcea pana la mare, imbarcati pe salupele personale. Este locul unde ospitalitatea capata noi sensuri. E satul in care au inceput sa vina atat de multi turisti straini incat cei de aici in momentul in care te vad cu o camera de filmat sau vreun aparat foto te intreaba mai mult decat firesc si natural daca vorbesti romaneste.
Nu poti spune ca oamenii de aici nu sunt primitori, departe de mine acest gand, insa lumea deltei i-a facut sa fie foarte bine ancorati in realitate si sa priveasca viata asa cum e ea de fapt. Ca o lupta, din care scapa cel care se descurca mai bine. Oamenii de aici pescuiesc pentru a supravietui si in acelasi timp au satelit si retea de calculatoare in sat. E locul unde pestele e sfant si simti ca e aceasta e singura slabiciune a oamenilor. Concesionarile din delta nu i-a speriat insa si spun ca nimeni si nimic nu-i va face vreodata sa nu mai pescuiasca si pentru ei. Este locul unde de sarbatori se aduna aproape tot satul si petrec impreuna.....

Sfantu Gheorghe Este locul in care nu gasesti semne de circulatie pentru ca ele pur si simplu nu-si gasesc rostul si asta deoarece in afara masinii de teren a politiei de frontiera si a catorva tractoare n-ai sa vezi altceva circuland pe strazile din Sfantu.

Ajuns in delta pentru prima data, iti dai seama ca toate atuurile care ar putea sa-ti revina din simplu fapt ca esti orasean palesc aici intr-o clipa. Nu poti cumpara chiar orice cu banii. Trebuie sa stii cu cine sa vorbesti pentru a nu ramane tintuit pe limba aceea de pamant si daca vrei simti cu adevarat ce inseamna delta si sa ajungi sa vezi ce ascunde trebuie sa castigi respectul celor de acolo. Oricat de obisnuit ai fi cu viata nebuna de oras si spui ca ai putea face fata oricarei situatii o data ajuns in delta te simti ca un nou nascut. Fara sprijin, o barca cu motor si cineva care sa te ghideze risti sa ramai blocat intr-un loc ce la prima vedere nu pare sa-ti spuna prea multe si sa te intorci acasa cu gandul ca ... aceasta e delta... ceea ce ar fi gresit. Caci asa e viata la Sfantu, impartita intre dunare si mare.

semn de "circulatie"

2007-11-29T18:49:00.000+02:00

patru

2007-11-29T18:37:00.001+02:00

in delta

2007-11-29T18:00:00.000+02:00

iunie 2007

poveste

2007-11-29T16:06:00.001+02:00

la paris

floare de balta

2007-11-28T22:28:00.000+02:00

la greaca, giurgiu 2007

remember viena

2007-11-28T22:19:00.000+02:00

prima si ultima zapada a lui 2006

in zare

revelion

cai si calaret

Pe mare

2007-11-28T21:51:00.000+02:00

Mediterana, iunie 2007