trecerea unui an sedimenteaza multe. prietenii, sentimente, caractere. ce-am invatat anul acesta? cat de fragili suntem. cum te poti schimba atunci cand intri in competitie cu un adversar care nu se da in laturi de la nimic. am invatat care e diferenta dintre placere si orgoliu. am inceput sa cred in ingeri pazitori.am inceput sa iubesc nebuniile pur barbatesti si sa nu-i cred dimineata cand spun ca totul e doar o joaca si ca nu-si ambaleaza motoarele decat pentru "placerea de a se da pana la capat in competitie." serios? si-atunci ce-i cu inghesuiala teribila atunci cand seara tarziu sunt afisate listele cu timpii facuti in speciale? ce-i cu toate calculele facute mintal, uneori cu o privire in ochi ce incearca sa minta relaxarea ? pentru ca pana la urma mai presus de tot e vorba de competitie.o competitie imbinata cu o serie intreaga de sentimente, bune si rele.e vorba de barbatia stirbita putin cate putin de fiecare data cand in oglinda retrovizoare apare silueta urmaritorului. e o mixtura de trairi pe care acesti oameni langa care am respirat timp de saptamana m-au facut sa o simt.am scris acest post pentru mine. pentru a-mi reaminti cat e de frumos sa nu ratezi nimic in viata.
