cateodata pornesc de la un titlu care fie imi suna bine fie mi se pare ca ar avea dramul acela necesar pt a atrage atentia. de cele mai multe ori insa doar cei alesi, cu stea in frunte, pot face ca lucrurile pe care le transmit sa rezoneze si-n alte parti decat propriul suflet. cu toate aceastea ne cam incapatanam cu totii sa scriem. unii o fac la betie.... si le iese de minune. altii o fac cand inima le e abastra. iar daca peste ceva timp iubita sau iubitul (dupa caz) se reintoarce in povestea numita "doi" nu-si mai recunosc propriile cuvinte de pe vremea cand degetele care scriau se imprieteneau cu lacrimile scurse in barba. unii scriu cu usurinta, altii isi cauta cu atentie cuvintele. unii scriu pentru ei, altii scriu pentru a fi cititi. dar cum scriu eu?pentru mine important e cum se termina povestea. iar daca finalul e fericit imi pierde total pofta de a mai scrie.
Un comentariu:
Sau scrii tocmai ca sa nu-ti mai recunosti cuvintele cand ti-o fi bine...dar se pare ca atunci nici chef de recitit nu mai ai...dai peste ceva din intamplare si iti zici: asta oi fi fost eu? Pe mine ma mai intreba unele: Dar de scris, ai mai scris? Da' de ce nu mai scrii? De bine, fratilor... Abia astept ziua in care sa imi pun un ultim post pe blog: INCHIS (de prea multa fericire). Ma gasiti in dormitor.
Trimiteți un comentariu