despre panici, frici si alte temeri

pe masura ce evenimentul se apropie incepe sa ti se faca frica.clar nu-ti raman decat putine solutii. fie iti bagi bine mintile in cap si nu te aventurezi, fie strangi din dinti si mergi mai departe. sau...nevoit fiind, te rogi tuturor sfintilor, strangi (de data aceasta nu din dinti)si , la fel...mergi mai departe.
mai exista individul inconstient.lui nu-i pasa cum si in ce se baga.insa la polul opus asteapta insul ce sufera de sindromul drobului de sare. el este convins ca oricum si orice s-ar intampla rau in lumea asta, el este primul vizat. mai sunt cei care braveaza " fugi mai de aici... e o nimica toata... ce n-ai curaj?", scepticii "nu stiu zau, sper sa nu se intample de data asta", analistii " probabilitatea ca ceva imprevizibil sa se intample este in astfel de cazuri de x%", credinciosii " dumnezeu e acolo sus si vegheaza sa nu se intample nimic rau" si lista mai sufera unele adaugiri. si ca toate acestea sa aiba un sens... mai sunt doua zile pana cand voi vedea pamantul de sus.si daca nu mi-ar fi fost frica... jur ca nici nu as fi pomenit despre asta:)da sunt curajoasa. stang din dinti si merg mai departe. nu are cum sa mi se intample tocmai mie ...e o nimica toata...nu are cum sa se intample ceva rau de data asta, probabilitatea aceasta este minima si doar cineva acolo sus ma iubeste. aleluiaaaaaa!!!