science fiction

exista durere si dincolo de fericire. durerea nu dispare. e acolo. mocneste mereu. cand suntem fericiti ia foc si credem ca tot ce a durut odata s-a dus cu flacarile.nu avem voie sa plangem pentru ca lacrimile ar fi fatale focului.si durerea ar putea mocni din nou. nu ne-a spus nimeni niciodata ca si lacrimile de fericire pot stinge focul. si durerea reapare. balanta din mine n-a stiut niciodata sa-si pastreze echilibrul.n-a invatat sa pastreze focul aprins. sa arda durerea.imi place s-o zgandar.s-o aprind, s-o sting cu lacrimi, s-o suflu sa arda mai tare, s-o sting apoi la loc. si mai e ceva ce nu mi-a spus nimeni niciodata. ca tot jucandu-ma cu focul o sa ajung culmea... nu sa ma ard... ci sa obosesc.iar oboseala dauneaza fericirii, la fel si lacrima.