frankfurt, februarie 2008
joi, 14 februarie 2008
miercuri, 13 februarie 2008
science fiction
exista durere si dincolo de fericire. durerea nu dispare. e acolo. mocneste mereu. cand suntem fericiti ia foc si credem ca tot ce a durut odata s-a dus cu flacarile.nu avem voie sa plangem pentru ca lacrimile ar fi fatale focului.si durerea ar putea mocni din nou. nu ne-a spus nimeni niciodata ca si lacrimile de fericire pot stinge focul. si durerea reapare. balanta din mine n-a stiut niciodata sa-si pastreze echilibrul.n-a invatat sa pastreze focul aprins. sa arda durerea.imi place s-o zgandar.s-o aprind, s-o sting cu lacrimi, s-o suflu sa arda mai tare, s-o sting apoi la loc. si mai e ceva ce nu mi-a spus nimeni niciodata. ca tot jucandu-ma cu focul o sa ajung culmea... nu sa ma ard... ci sa obosesc.iar oboseala dauneaza fericirii, la fel si lacrima.
sâmbătă, 2 februarie 2008
joi, 24 ianuarie 2008
despre panici, frici si alte temeri
pe masura ce evenimentul se apropie incepe sa ti se faca frica.clar nu-ti raman decat putine solutii. fie iti bagi bine mintile in cap si nu te aventurezi, fie strangi din dinti si mergi mai departe. sau...nevoit fiind, te rogi tuturor sfintilor, strangi (de data aceasta nu din dinti)si , la fel...mergi mai departe.
mai exista individul inconstient.lui nu-i pasa cum si in ce se baga.insa la polul opus asteapta insul ce sufera de sindromul drobului de sare. el este convins ca oricum si orice s-ar intampla rau in lumea asta, el este primul vizat. mai sunt cei care braveaza " fugi mai de aici... e o nimica toata... ce n-ai curaj?", scepticii "nu stiu zau, sper sa nu se intample de data asta", analistii " probabilitatea ca ceva imprevizibil sa se intample este in astfel de cazuri de x%", credinciosii " dumnezeu e acolo sus si vegheaza sa nu se intample nimic rau" si lista mai sufera unele adaugiri. si ca toate acestea sa aiba un sens... mai sunt doua zile pana cand voi vedea pamantul de sus.si daca nu mi-ar fi fost frica... jur ca nici nu as fi pomenit despre asta:)da sunt curajoasa. stang din dinti si merg mai departe. nu are cum sa mi se intample tocmai mie ...e o nimica toata...nu are cum sa se intample ceva rau de data asta, probabilitatea aceasta este minima si doar cineva acolo sus ma iubeste. aleluiaaaaaa!!!
mai exista individul inconstient.lui nu-i pasa cum si in ce se baga.insa la polul opus asteapta insul ce sufera de sindromul drobului de sare. el este convins ca oricum si orice s-ar intampla rau in lumea asta, el este primul vizat. mai sunt cei care braveaza " fugi mai de aici... e o nimica toata... ce n-ai curaj?", scepticii "nu stiu zau, sper sa nu se intample de data asta", analistii " probabilitatea ca ceva imprevizibil sa se intample este in astfel de cazuri de x%", credinciosii " dumnezeu e acolo sus si vegheaza sa nu se intample nimic rau" si lista mai sufera unele adaugiri. si ca toate acestea sa aiba un sens... mai sunt doua zile pana cand voi vedea pamantul de sus.si daca nu mi-ar fi fost frica... jur ca nici nu as fi pomenit despre asta:)da sunt curajoasa. stang din dinti si merg mai departe. nu are cum sa mi se intample tocmai mie ...e o nimica toata...nu are cum sa se intample ceva rau de data asta, probabilitatea aceasta este minima si doar cineva acolo sus ma iubeste. aleluiaaaaaa!!!
marți, 22 ianuarie 2008
hop-ho, hop-ho!!!
"dragostea mea pentru cai a inceput inca de dinainte sa ma nasc... bunicul meu era taximetrist cu birja in ploiesti... mai tarziu, cand toate acestea au disparut am inceput sa caut caii... mergem la centrele de echitatie... pana in 1977 cand am ajuns la buftea la un antrenament al cascadorilor... tin mintea se filmau secvente pentru Pintea...Viteazul... a fost dragoste la prima vedere." Adi Pavlovski este primul personaj pe care l-am cunoscut in 2008. asa imi place sa-mi numesc subiectii,"personaje". si cred ca am mare dreptate cand ii numesc asa pentru ca majoritatea dintre ei, subiectii, au de obicei mult mai multe de povestit decat orice personaj de fictiune.
Adi e cascador.Primul cascador pe care l-am cunoscut eu. a jucat in peste 200 de filme in care si-a rupt osciaorele pentru a realiza scene pe care noi le consideram firesti.adevarul e ca oamenii astia sunt niste artisti in adevaratul sens al cuvantului. cum se tavalesc ei pe scari, cum se pravalesc de la peste 30 de metri, cum cad ei din galopul calului... si culmea pentru toate acestea ai nevoie de foarte mult creier.sa fii sportiv e un avantaj, dar nu e totul. imi povestea despre filmele care solicitau foarte multe scene de lupta cu cai... ma gandeam ca nu e exagerat sa-l compar pe adi cu ceea ce in dans se cheama a fi coregraf. pentru ca asta face. cascadorul este cel care construieste lupta, este cel care stie cum se manuie spada sau sabia, este cel care stie cum sa mimeze caderea unui om ranit de pe cal. imi place sa cunosc oameni in fata carora sa ma inclin si sa spun " eu n-as fi in stare sa fac niciodata ce faci tu" . ma fac sa-mi doresc sa aflu mult mai multe si sa-mi daram o gramada de mituri. in februarie voi merge cu el la suceava sa filmam o reconstituire a atacului cetatii suceava. 100 de cascadori, tunuri care cad, lupte cu cai. deja imi fierbe sangele in mine si abia astept sa montez materialul.sunt deja 3 ani de cand cunosc astfel de oameni si desi imi zic mereu ca drumurile au inceput sa ma oboseasca intalnesc "personaje" care ma intriga si nu ma lasa sa stau acasa.
Rosu (omul de incredere al lui Adi) si caii sai care-l asculta cu sfintenie
mai multe despre adi pavlovski si secretele cascadorilor pe 13 februarie la 9 seara pe tvr2.
va multumim pentru atentie:)
Adi e cascador.Primul cascador pe care l-am cunoscut eu. a jucat in peste 200 de filme in care si-a rupt osciaorele pentru a realiza scene pe care noi le consideram firesti.adevarul e ca oamenii astia sunt niste artisti in adevaratul sens al cuvantului. cum se tavalesc ei pe scari, cum se pravalesc de la peste 30 de metri, cum cad ei din galopul calului... si culmea pentru toate acestea ai nevoie de foarte mult creier.sa fii sportiv e un avantaj, dar nu e totul. imi povestea despre filmele care solicitau foarte multe scene de lupta cu cai... ma gandeam ca nu e exagerat sa-l compar pe adi cu ceea ce in dans se cheama a fi coregraf. pentru ca asta face. cascadorul este cel care construieste lupta, este cel care stie cum se manuie spada sau sabia, este cel care stie cum sa mimeze caderea unui om ranit de pe cal. imi place sa cunosc oameni in fata carora sa ma inclin si sa spun " eu n-as fi in stare sa fac niciodata ce faci tu" . ma fac sa-mi doresc sa aflu mult mai multe si sa-mi daram o gramada de mituri. in februarie voi merge cu el la suceava sa filmam o reconstituire a atacului cetatii suceava. 100 de cascadori, tunuri care cad, lupte cu cai. deja imi fierbe sangele in mine si abia astept sa montez materialul.sunt deja 3 ani de cand cunosc astfel de oameni si desi imi zic mereu ca drumurile au inceput sa ma oboseasca intalnesc "personaje" care ma intriga si nu ma lasa sa stau acasa.
Rosu (omul de incredere al lui Adi) si caii sai care-l asculta cu sfinteniemai multe despre adi pavlovski si secretele cascadorilor pe 13 februarie la 9 seara pe tvr2.
va multumim pentru atentie:)
joi, 10 ianuarie 2008
ganduri de joi seara sau "avidul te ridica. avidul te coboara"
ma aflu la doar cateva ore distanta de a finaliza al treilea material pe care mi-l montez singura. intreaga nu mai sunt. asta-i clar.dar am trecut la next level.am mai ucis un om din ceea ce insemna o echipa completa de televiziune.mi-am ucis editorul de imagine. sau poate l-am salvat.l-am crutat de smiorcaielile mele de a cauta cu incapatanare cadrul ala "misto" care sunt eu sigura ca e pe aici pe undeva prin astea 5 casete.oricum. mai mult decat stiu acum nu mai am de gand sa invat. ca de... lipsuri am si eu. si am nevoie de cineva mai priceput ca mine care sa-mi corecteze operele.pot spune doar ca fac viata mult mai usoara celor care lucreaza cu mine.:)
oricum... tot rascolind eu azi in cautarea cadrului perfect care sa se pupe pe accentul ala deja obsedant de muzica,m-au traznit niste chestii.
- daca intr-o zi s-ar inventa un virus... ba mai rau... daca cineva l-ar folosi... deci reluam... daca intr-o zi cineva ar lansa in retea un virus care sa stearga intreaga blogosfera de pe fata pamantului?v-ati facut o copie?
- ma apasa o chestie. imi doresc enorm sa ajung intr-o zi sa citesc blogul unui instalator sau al unui sudor pe santier.zau asa... e frustrant. fac ce fac si numai de oameni "de media" dau.(ceea ce mi-a si permis sa scriu inceputul acestui post) chiar suntem singurii oameni de pe pamant care avem timp de asa ceva? ca zau incep sa ma simt prost.
- acu doua zile m-a rapus plictiseala. plictiseala a invins comoditatea. ce-i drept masina nu avea itp( deci era tintuita la domiciliu), aveam posibilitatea de a lua taxiul( prea plictisita insa pt a asculta povestile soferului, si fereasca sfantu' drumu pana acasa era lung), pe scurt... am luat metroul. si doamne maiculita domnului ca eu asa specimene cum am vazut acolo...mai rar. un tip mic si cocosat. ce-i drept trendy ca musteau firmele pe el din cap pana-n picioare.juma de fata acoperita cu parul pana dupa ochi, juma acoperita cu parul pana la buza. peste toate acestea frumos asortata o caciula.... cum altfel decat... de firma. da avea o apasare tanarul acesta.mic si garbov cum era, mergea langa o capra blonda oxigenata pana la portocaliu si zicea: ce dracu se uita fraierii astia de aici asa la mine? adica patzachinul asta tocmai ma facuse fraiera? ce-i drept ma uitam la el. nu cu ostentatie. da ma uitam. era si greu sa n-o faci. ii cautai ochii, nasul, gura.erai curios daca e pamantean. si zau ca-n momentele alea asa as fi vrut sa fiu injurata, facuta "femeie", dar sa ma aflu la volan.
oricum... tot rascolind eu azi in cautarea cadrului perfect care sa se pupe pe accentul ala deja obsedant de muzica,m-au traznit niste chestii.
- daca intr-o zi s-ar inventa un virus... ba mai rau... daca cineva l-ar folosi... deci reluam... daca intr-o zi cineva ar lansa in retea un virus care sa stearga intreaga blogosfera de pe fata pamantului?v-ati facut o copie?
- ma apasa o chestie. imi doresc enorm sa ajung intr-o zi sa citesc blogul unui instalator sau al unui sudor pe santier.zau asa... e frustrant. fac ce fac si numai de oameni "de media" dau.(ceea ce mi-a si permis sa scriu inceputul acestui post) chiar suntem singurii oameni de pe pamant care avem timp de asa ceva? ca zau incep sa ma simt prost.
- acu doua zile m-a rapus plictiseala. plictiseala a invins comoditatea. ce-i drept masina nu avea itp( deci era tintuita la domiciliu), aveam posibilitatea de a lua taxiul( prea plictisita insa pt a asculta povestile soferului, si fereasca sfantu' drumu pana acasa era lung), pe scurt... am luat metroul. si doamne maiculita domnului ca eu asa specimene cum am vazut acolo...mai rar. un tip mic si cocosat. ce-i drept trendy ca musteau firmele pe el din cap pana-n picioare.juma de fata acoperita cu parul pana dupa ochi, juma acoperita cu parul pana la buza. peste toate acestea frumos asortata o caciula.... cum altfel decat... de firma. da avea o apasare tanarul acesta.mic si garbov cum era, mergea langa o capra blonda oxigenata pana la portocaliu si zicea: ce dracu se uita fraierii astia de aici asa la mine? adica patzachinul asta tocmai ma facuse fraiera? ce-i drept ma uitam la el. nu cu ostentatie. da ma uitam. era si greu sa n-o faci. ii cautai ochii, nasul, gura.erai curios daca e pamantean. si zau ca-n momentele alea asa as fi vrut sa fiu injurata, facuta "femeie", dar sa ma aflu la volan.
miercuri, 9 ianuarie 2008
fotografiile anului 2007 la reuters
mai multe:reuters.com/news/pictures/slideshow?collectionId=1067&galleryName=Showcases#a=1
si super analiza celor de la dordeduca
dordeduca.ro/stiri/crema_pozelor_din_2007/5288/
eu recomand "Lumea, astazi" aparuta la RAO. o super sinteza in fotografii din 2000 pana astazi
marți, 8 ianuarie 2008
zi de lucru
azi m-am enervat la servici. m-am enervat atat de tare ca nici nu aveam pe cine sa ma enervez. pentru ca de asta m-am enervat. eram singura cuc. singuraaaaaaaaaaaaaa. ok, am zis intotdeauna ca imi place sa merg la munca asa... ca sa ma distrez. dar macar sa am cu cine. tresaream la auzul liftului. ca atunci cand eram mica. stateam cu o ureche ciulita la usa si cu alta gata sa scot vhs-ul interzis din video.stiam inca de pe la etajul 4 daca liftul se va opri sau nu la 6. daca pasii de pe culoar se vor opri in dreptul apartamentului.puneam siguranta. imi mai lasa un ragaz ca sa asez lucrurile ca si cand as fi invatat. mai tarziu mi-am dat seama ca ar fi putut sa ma prinda oricand. televizorul se incinge. ptiuuu de ce dracu mi-a traznit asta prin minte.mi-e mila de copilul meu.
oricum. revenim in prezent. ascult si acum liftul. a dracului treaba. nici un pas nu se indreapta catre redactia asta. am deschis si televizorul. doar doar o veni vreun coleg isteric care sa aiba treaba si sa ma puna sa-l inchid. hait c-am cobit. a intrat cineva. din 16 suntem 2 acum. si viata e mult mai frumoasa. pacat ca m-am enervat atat inainte incat m-am plictisit. si o sa plec. predau stafeta.
oricum. revenim in prezent. ascult si acum liftul. a dracului treaba. nici un pas nu se indreapta catre redactia asta. am deschis si televizorul. doar doar o veni vreun coleg isteric care sa aiba treaba si sa ma puna sa-l inchid. hait c-am cobit. a intrat cineva. din 16 suntem 2 acum. si viata e mult mai frumoasa. pacat ca m-am enervat atat inainte incat m-am plictisit. si o sa plec. predau stafeta.
luni, 7 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
